Rituri şi firme

Adunînd fotografii cu Mizilul vechi, fireşte că ele încep să se împartă de la sine în tot felul de categorii. Una, evident generală, ar fi aceea a riturilor. Deocamdată am doar două astfel de imagini care imortalizează fiecare cîte o secvenţă a unui rit: Pluguşorul şi Înmormîntarea. Prima observaţie ar putea fi aceea că în alegerea momentelor în care s-au făcut fotografiile au contat locurile unde care s-au desfăşurat secvenţele respective. Este vorba de oraş. Ora;ul ca fundal, decor, scenă. Nu este cazul să fac teorii plicticoase. E limpede că intenţia de a fixa în memorie anumite momente este supusă influenţelor de tot felul, dacă nu este vorba chiar de o accentuare prin prinderea în cadru a unor elemente databile. Cele două secvenţe surprind: a) actualul bulevard Unirii, unde acum se află Monumentul Eroilor, latură de-a lungul căreia în perioada interbelică se găseau sala de bere a lui Vişinescu, o frizerie etc., în secvenţa Pluguşorului; şi b) complexul de magazine de la piaţă, unde în aceeaşi perioada interbelică se afla măcelăria lui Petre Ivanovici, în secvenţa Înmormîntării. În ambele fotografii apar firmele magazinelor. Este o întîmplare, fireşte, să fi dat şi într-o imagine, şi în cealaltă de aceste firme după care se pot face oarece reconstituiri. După aproape 80 de ani, de cînd au fost făcute fotografiile, este destul de dificil să adaugi şi alte informaţii. Eventual se pot face presupuneri. Una ar fi aceea că în relaţia aparat foto — individ — postúri, în decorul urban magazinul ar putea juca rolul pe care la sat îl au macatele, cergile, din care se încropea fundalul pentru familiile fotografiate de regulă în curte. Desigur, nu trebuie trecut cu vederea faptul că în cele două fotografii este suprinsă dinamica ritualului, prin urmare grija pică mai degrabă pe aparatul foto, pe cel care operează cu el, decît pe cei subiecţii fotografiei. În fine, nu ştiu dacă înmormîntarea este a lui Petre Ivanovici, proprietarul măcelăriei, sau dacă pur şi simplu familiei sale i-a parvenit această fotografie doar pentru că în imagine apare firma sa. Mai interesante sînt alte amănunte: vîrstele celor care mergeau cu Pluguşorul (cred totuşi că e vorba de Plugul mare), recuzita unei înmormîntări (dric, trei perechi de cai mascaţi, căciulile cu crengi de brad (?) ale bărbaţilor care conduc dricul etc.).