Aud vorbe că MFA-ul e pe butuci. Că o parte din uzină a fost cumpărată de către un afacerist din Republica Moldova, care produce diverse instalații sau elemente (aici aproximez) pentru transportarea gazelor naturale (pe conducte etc.). Că altă parte, adică restul, a fost cumpărată de către omul de afaceri mizilean Iustin Paraschiv. Nu știu ce soartă va avea uzina, MFA-ul cum o știu mizilenii. Unii dintre foștii angajați s-au pensionat, alții și-au găsit de lucru în alte părți, și bineînțeles că au fost și dintre cei care au cam rămas pe drumuri. Am găsit azi pe youtube un clip cu un fost angajat la MFA, Stroe Nicolae din Clondiru jud. Buzău, care, cu ajutorul fiului său, mult mai familiarizat cu internetul, caută comenzi. În descrierea clipului sînt următoarele detalii:
"Tatăl meu a fost lăcătuș mecanic în Uzina MFA din Mizil, apoi cât timp a fost șomer s-a ocupat cu diverse meserii (sudură, dulgherie, tâmplărie, tăblărie, drujbist etc). A făcut casa în care stăm, și a câștigat bani din construit acoperișuri, rindeluit scânduri + model, bătut tablă, a făcut căruțe de la A la Z, mai puțin calul, garduri și porți de lemn și fier, reparat rabe și alte mașini mari (a făcut și o benă pentru un RABA), face uși și ferestre de lemn - modele mai simple, dar de calitate bună. El acum este angajat, dar seara și sâmbăta are timp. Voi mai încărca și alte clipuri pe masură ce găsim de lucru."
Cu alte cuvinte, un meșter care nu neapărat se reinventează, cît caută să-și practice meseria. Nimic mai mult. Am găsit că poate fi o continuare a unei postări anterioare, dar și că în felul acesta i-aș putea da o mînă de ajutor făcîndu-i oarece promovare.
Mitu de la Liga a organizat astfel de ieșiri pt grupul lui,n-a pus afișe în oraș ca sa invite lumea la o astfel de ieșire cu bicicletele, știu eu modul lui.
RăspundețiȘtergereai pus comentariul pe o altă postare. nu știu modul în care a organizat el cursa pe care a pus-o la cale. ideea era ca s-a mai făcut ceva, într-un fel sau altul, ceea ce este important, pentru că aceia care au fost atunci cînd organizat el un eveniment cu circuit închis, s-ar puitea să fie niște oameni cîștigați de voi, cei care vreți să faceți un eveniment mai deschis, mai de amploare. acum trebuie să-l înțelegi. nu poți să te adresezi unui oraș întreg din Liga Tineretului Ortodox pentru simplul motiv că nu toți agreează biserica, acțiunile pe care le fac ei. nu crezi? mie mi se pare cît se poate de rezonabil. și pot să te asigur că față de oamenii pe care-i găsești în alte organizații de felul Ligii, Mitu chiar mi se pare un tip deschis.
RăspundețiȘtergereMuncitorii de la MFA, si in general muncitorii anilor 80', erau mai glumeti si mai sugubati decat cum au fost descrisi in "Visul lui Adalbert" ... In film parca mai simpatici sunt secretarul de partid si functionarasii de prin birouri in timp ce muncitorii sunt prezentati ca fiind niste "combinatori" smecherosi, puturosi si prostanaci ! Nu ca nu ar fi fost si dintr-aceia !!! La care se adauga o pleiada de betivani ! Insa printre ei erau si adevarati "artisti" care faceau niste glume tare inteligente cu o ironie care se poate spune ca se incadra intr-un fel de stil al acelor ani si ai acelei categorii sociale. Nu stiu cat au trait in acei ani scenaristul si regizorul filmului "Visul lui Adalbert" si mai ales cat au reusit sa inteleaga din vremurile acelea ca nu prea se descrie corect in film ... De altfel se vede ca filmul a fost facut cam "pe genunchi", cu un "fir" intrerupt de multe ori desi subiectul principal ramane totusi "in picioare" ! Insa in vremurile acestea tocmai detaliile fac diferenta !!!
RăspundețiȘtergere@ Anonim
RăspundețiȘtergereNu neg existența muncitorilor simpatici și isteți. Și nici în film nu sînt arătați a fi prostănaci. de fapt, în acel film majoritatea muncitorilor sînt figuranți. Un film precum Visul luui Adalbert presupune unele dificultăți. Fiind reconstituirea unei epoci (reconstituire pînă la un punct, pentru că noi prin subiectul filmului, tot o reconstituire, am pus sub semnul întrebării chiar pretenția filmului în heberal de a reconstitui diverse contexte, realități etc.) e nevoie de bani mulți. Tocmai acesta este motivul, lipsa banilor, pentru care în România se fac filme minimaliste. El spun totuși niște povești, pun degetul pe rană. Nu sînt replici 1:1 ale unor realități. Știți cum e, viața bate filmul. S-au spus nu știu cîte replici pe tema asta, chiar și Woody Allen a făcut-o tocmai pentru a arăta că un film este totuși un film. Apoi, sînt experiențe de tot felul care ar fi putut fi puse într-un film precum Visul lui Adalbert. Acea uzină este una românească, nu una dintr-un oraș anume. De pildă, la o reconstituire la Autocamioane Brasov au tot fost probleme cu procurorii pentru ca nu reușeau să determine dacă moartea unui muncitor era sau nu un accident de muncă. Erau presupuneri dar trebuia dovada. Presupunerea era că sărise o așchie în jugulară, asta fusese cauza morții. Și ce s-a întîmplat pentru a dovedi? Ei bine, acel muncitor a fost tranșat și pus la fiert. În final au găsit acea bucată metalică. Asta a fost o întîmplare pe care o știu de la unchiul meu, care a fost inginer de protecția muncii. A fost o chestie ținută la secret. În perioada de documentare pentru film mi-a spus-o și am inclus-o în scenariu, a fost o secvență filmată în care era povestit acest caz, numai că a căzut la montaj. este prezentă pe DVD. Poate că aceia care au știut de acest caz sau alții care au întîlnit cazuri similare ar fi rezonat, ar fi spus, da, așa e, știu povestea. Alți ar fi crezut că este o exagerare. Realitatea e atît de bogată în detalii încît nu poți spune niciodată că o reprezinți cu adevărat. În cazul în care îți propui asta. Noi nu asta ne-am dorit. Este o felie de viață, e adevărat, dar cum orice întîmplare exemplară tinde prin repovestire să fie modificată, așa cum sînt de altfel și reconstituirile, tot așa am făcut și noi. Sînt și alte erori asumate, pe același considerente: cuțitele nu sînt făcute la strung, de pildă. Cît despre legătura noastră cu acele vremuri, ca să le putem înțelege oarecum, fapt este că le-am trăit 17 ani, cu practică făcută în acea perioadă, cu o mulțime de muncitori pe care îi aveam vecini, îi vedeam în tribună, la meci, în oraș, la frizerie, la iarbă verde -- deci se poate spune că am adulmecat aerul acela. Oricum, un film este un decupaj, arată ceva anume. Viața este și altfel decît în film,așa că vă înțeleg eventualele nedumeriri legate de film.